Istoria banilor, cum au apărut și care au fost primele bancnote

Banii, fie că vrem sau că nu vrem, ne dictează viața și fiecare zi. Trăind într-o societate consumatoare, suntem influențați și determinați în fiecare zi să cumpărăm cât mai multe lucruri. Obiecte de care nu avem neapărat nevoie și care ne determină, fără să ne dăm seama, să simțim nevoia să câștigăm câți mai mulți bani. Dar oare care este istoria banilor?

Se consideră că banii au apărut din nevoia oamenilor de a înlocui trocul. Acesta era un sistem folosit pentru primele schimburi comerciale dintre oameni. În acest sistem de troc, se faceau schimburi de condimente, grâne, ceai, sare și chiar și vite.
Acest sistem de schimb își are originea încă din Epoca de Piatră, atunci când oamenii au început să are ogoarele și să crească animale. În momentul în care aceștia și-au dat seama că produceau mai mult decât puteau consuma, a luat naștere trocul. Bunurile obținute în plus erau schimbate pentru lucruri care lipseau adesea din gospodărie.
Trocul se realiza între persoanele care aveau nevoie fiecare de bunul celuilalt. Adesea, oamenii se loveau de situația în care era comparată valoarea unor bunuri și trebuiau găsite eventualele compensații dacă acestea erau mai ”scumpe” decât altele. Au existat unele situații în care doar anumite mărfuri erau mijloc de schimb. Cu aproximativ 1200 de ani înainte de Hristos, în China, pentru schimburile comerciale erau folosite cochilii de scoici. În alte culturi au fost folosite mărgele de fildeș sau pietre șlefuite.
Un caz foarte interesant de sistem bani-marfă a fost folosit în arhipelagul Carolinelor, în insula Yap. Aici, erau folosite imense monede din piatră, găurite la mijloc pentru a putea fi transportate cu ajutorul unor prăjini. Pietrele erau foarte valoroase, deoarece în insula Yap nu exista nicio carieră de piatră, ceea ce însemna că acestea trebuiau aduse cu plutele. Oamenii țineau pietrele respective în fața locuinței pentru a-și etala averea, deoarece unele pietre aveau chiar și trei metri în diametru.
Pe această insulă, “prețurile” erau stabilite, astfel că un purcel costa o monedă jumătate de metru, iar o soție costa o roată cu diametru de 1,3.

Când vine vorba despre bani, putem spune că primele monede din metale prețioase au apărut în cetatea Lidia, o colonie din Asia Mică. Primele monede bătute de către locuitorii cetății erau din electrum, un aliaj de aur din râurile actualei Anatolii. De asemenea, aici a apărut și primul bancher, Pithius, și tot aici au fost bătute și primele de monede de aur de către regele grec Cressus. Apariția monedelor a reușit să accelereze comerțul intern și extern al cetății, aceasta devenind una dintre cele mai bogate cetăți din Asia Mică. Odată cu cucerirea cetății de către armata persană, a început răspândirea valutei în Persia.

În perioada anului 600 î. Hr. , în China, apăreau pentru prima dată banii de hârtie. Pe bancnotele chinezești scria ”Toți falsificatorii vor fi executați”.

În Europa, monedele au fost folosite până în anii 1600, deoarece exista posibilitatea topirii metalelor prețioase luate din coloniile cucerite. În momentul în care au putut fi folosite bancnotele, s-a produs o schimbare, deoarece hârtiile puteau fi duse la bancă în orice moment pentru a putea fi schimbate cu valoare lor în monede de aur sau argint. Bancnotele puteau fi folosite pentru a cumpăra bunuri și erau eliberate doar de către bănci sau instituții private, nu de către stat.

Apariția banilor de hârtie.

Primii bani tipăriți de către stat au fost emiși de guvernele coloniale din partea de nord a Americii. Banii tipăriți au apărut din cauza faptului că transportul de mărfuri dintre Europa și coloniile americane dura mult, iar coloniștii care doreau să își extindă activitatea, rămâneau cel mai adesea fără ”lichidități”. Astfel că au apărut primele IOU-uri, folosite pe post de valută. Acestea au apărut pentru prima dată în Canada. IOU este prescurtarea de la ”I owe you” și înseamnă ”Îți rămân dator”.
Apariția banilor de hârtie este un fenomen care a dus la dezvoltarea comerțului internațional al europenilor. Băncile au început să cumpere valute străine, astfel că a luat naștere prima piață valutară din lume. Schimbările sau confruntările politice din țara respectivă afectau și afectează valoarea monedei, dar și abilitatea țării de a face comerț pe piața internațională.
De asemenea, au apărut și așa zisele războaie valutare: statele încercau să întărească moneda statelor cu care concurau pentru a putea scumpi bunurile țării respective, pentru a afecta exporturile sau pentru a reduce puterea de cumpărare a statului.

Valoarea monedei naționale era dată de către aurul din rezervele băncilor centrale. Banii nu puteau fi tipăriți fără ca aceștia să aibă garanție în aur. Acest sistem s-a sfârșit odată cu criza economică mondială din anul 1929. În perioada interbelică, s-au înființat primele instituții financiare globale:
-Fondul Monetar Internațional;
-Banca Mondială.
Banul care a devenit valuta de referință a fost dolarul, astfel că țările au fost obligate să respecte o politică monetară de controlare a cursului de schimb prin raportarea propriilor monede la valoarea dolarului.

Istoria banilor în România.

Ne întoarcem iar la bani și spunem că pe teritoriul românesc, primele monede au apărut în cetățile grecești de la Marea Neagră. În acele vremuri, circulau stateri de aur, drahme de bronz sau de argint și tetradrahme de argint.
Primele propuneri pentru denumirea unei noi monede pe teritoriul românesc erau românul și românatul. Primele negocieri pentru baterea unei noi monede naționale au avut loc după venirea pe tron a lui Alexandru Ioan Cuza.
În anul 1859 s-a încercat baterea unei monede naționale care să aibă aceeași valoare ca francul francez.
Moneda națională a Principatelor Române a devenit leul în urmă cu 146 de ani. Până în acel moment, pe teritoriul românesc circulau mai multe monede străine, printre care amintim rubla, francul, galbenul austriac, napoleonul și ducatul olandez.
Prima lege monetară care a stabilit faptul că moneda națională este leul, a fost promulgată pe data de 22 aprilie 1867. În lege se mai stipula faptul că diviziunea leului se numește ban și reprezintă a suta parte din leu. Moneda națională a fost aleasă pentru a putea să-i facă concurență talerului olandez de argint.
Discuțiile despre moneda națională au fost reluate în timpul domniei lui Carol I. Denumirea de leu pentru monedă a fost dată de popularitatea talerului olandez care avea pe revers un leu ridicat pe două labe. Aici a mai avut o mare influență faptul că talerul avea o circulație mare pe teritoriul țărilor române, datorită relațiilor comerciașe dintre Imperiul Otoman și partea de vest a Europei.
În legea adoptată în aprilie/mai 1867, noua monedă românească avea pe o parte armele țării, iar pe cealaltă era indicațiunea valoarei nominale și anul. După ce a fost promulgată această lege, s-au bătut:
-monede de aur de cinci, zece și 20 de lei;
-monede de argint de 50 de bani;
-un leu și doi lei;
-monede de cupru de unu, doi, cinci și 10 bani.
Din punctul de vedere al istoriei banilor, România se face remarcată printr-un fapt inedit. Țara deține recordul mondial pentru cea mai mică bancnotă emisă vreodată și anume bancnota de 10 bani pusă în circulație de Ministerul Finanțelor în anul 1917, aceasta având o dimensiune de 27.5 x 38 mm. La polul opus se află cea mai mare bancnotă din lume de dimensiunea de 22×33 cm. Aceasta aparține statului Filipine.

Banii în zilele noastre.

Banii au evoluat atât de mult încât în 4000 de ani, oamenii au ajuns de la scoici și roți de piatră, la portofele electronice, carduri bancare și chiar monede virtuale.
Apariția cardurilor bancare a fost atribuită lui John Biggins, unui bancher din New York care lucra la Flatbush National Bank. Primele carduri bancare au apărut în Statele Unite ale Americii, în anii 1920, atunci când companiile din industria petrolieră și lanțurile mari de hoteluri au început să emită astfel de carduri pentru clienții acestora. Tranzacțiile cu carduri bancare aveau loc între bancă și comercianții locali. Patronii depuneau bonurile fiscale la bancă, iar cea din urmă lua din contul clienților sumele datorate.
Desigur, unii istorici contrazic această teorie și susțin faptul că primele carduri de credit au fost emise în anul 1950, de către Diners Club. Cardurile respective puteau fi folosite doar pentru a putea plăti consumația în restaurante. Apariția acestor carduri a avut la bază ideea de a-i scuti pe clienți de a lua după ei mereu mulți bani și să le ofere ocazia de a se bucura de o cină chiar dacă nu era plănuită.
Cea mai cunoscută monedă virtuală este bitcoinul. Aceasta le perimite utilizatorilor să o schimbe pe bunuri și servicii. Bitcoin nu este emis de către o bancă centrală și se tranzacționează anonim, motiv pentru care poate fi folosit pentru finanțarea unor activități ilegale. Dezavantajul bitcoinului este că acesta se poate aprecia sau deprecia puternic și brusc.

Primele bănci.

Prima bancă centrală din lume a fost înființată în anul 1668, în Suedia și era denumită Sveriges Riksbank. Banca se afla în subordindea Parlamentului, astfel că regele nu putea avea acces asupra băncii. În anul 1897, Sveriges Riksbank obține dreptul de a emite bancnote.
Banca Națională a României a fost fondată în anul 1880 și a fost cea de a cincisprezecea bancă centrală a lumii.
Cea mai veche bancă privată datează încă din 1472. Aceasta se numește Banca Monte dei Paschi, este din Siena și își desfășoară activitatea și în prezent.

După cum putem vedea, multe lucruri s-au întâmplat de la apariția primelor monede, sistemul bancar evoluând foarte mult datorită tehnologiei. În zilele noastre, băncile pun la dispoziție foarte multe oferte de depunere de bani, dar și de creditare. Hai să vedem care sunt acestea!

Tipuri de credite oferite în sistemul bancar.
Creditele puse la dispoziție de către bănci sunt:

-credite de consum;

-credite pentru investiții imobiliare;

-alte tipuri de credite.

Acestea sunt principalele tipuri de credite oferite de către bănci. Pe lângă bănci, mai există și anumite instituții financiare care pun la dispoziție tipuri de credite care nu se găsesc în portofoliul băncilor: împrumut rapid ,împrumut rapid online, împrumuturi pana la salariu.

Împrumut rapid și Împrumuturi rapide online.
Aceste tipuri de împrumuturi se acordă adesea în situații de urgență, atunci când este necesară o sumă mare de bani de care cetățenii nu dispun în acel moment.
Există un avantaj foarte mare atât în cazul unui împrumut rapid, cât și în cazul unui împrumut rapid online și anume faptul că puteți obține suma de bani într-un timp foarte scurt. Chiar și pe loc, în anumite situații. Pentru a putea aplica pentru un împrumut rapid, trebuie să completați un formular sau să dați un simplu apel telefonic.
Suma de bani pe care o puteți obține dacă apelați la un împrumut rapid este de maxim 900.000 lei. În cazul unui împrumut rapid, nu se percep comisioane sau taxe suplimentare, iar dobânda rămâne fixă încă de la semnarea cererii de finanțare și până la returnarea ultimului bănuț.

Asemănător unui împrumut rapid este și împrumutul online. Un împrumut rapid online este foarte avantajos pentru simplul fapt că necesită doar un computer și acces la internet. Pentru a putea obține un împrumut rapid online este nevoie de completarea unui formular și dovada veniturilor lunare care să demonstreze faptul că puteți achita ratele.
În cazul unui împrumut rapid online, trebuie să știți că puteți obține o sumă de bani de 2.000 lei pentru o perioadă de 30 de zile. Suma crește direct proporțional cu perioada de rambursare a banilor, suma maximă pe o puteți obține variind de la o instituție financiară la alta.

Când alegeți finanțarea prin împrumut rapid online, trebuie să știți că în cazul nereturnării sumei de bani, instituția financiară își rezervă dreptul legal de a recupera suma respectivă. Nu trebuie să vă temeți să lucrați online, căci instituțiile financiare care pun la dispoziție împrumut rapid online sunt obligate să vă păstreze confidențiale datele cu caracter personal.

Banii datează din vremurile demult apuse, având la bază trocul. Monedele, banii și sistemul bancar s-au dezvoltat atât de mult, încât în zilele de astăzi avem modalități de plată la care nici nu ne-am fi gândit în urmă cu 100 de ani. Și cine știe cât o să mai evolueze.