Istoria sistemului bancar din România

Sistemul bancar are o istorie îndelungată, fiind un sistem fără de care societatea nu poate funcționa așa cum ar trebui. În țara noastră, sistemul bancar își are originea în vremurile demult apuse, din Antichitate, atunci când au fost descoperite 50 de tăblițe cerate în minele de aur ale Daciei Traiane. Tăblița 13 conținea contractul pentru constituirea unei societăți bancare. Acesta a fost redactat pe data de 28 martie 167, la Deusera, o localitate situată în apropiere de Alburnus Maior (actuala localitate Roșia Montană).
25 tăblițe dintre cele 50 s-au păstrat și au fost publicate integral în anul 1873, la Berlin, în opera Corpus Inscriptiorum Latinarum.
În anul 1834 se înființează o bancă comercială care are menirea de a realiza operațiuni de depozit, de scont și de transfer.
Anastasie Basota a fost un intelectual al vremii care a încercat să modernizeze, timpuriu totuși, operațiunile de credit de pe teritoriile românești. Acesta a fondat o bancă, în anul 1845, care efectua operațiuni de scont și de schimb de monede. Capitalul acestei bănci e fost inițial de 7.232 de galbeni, ca mai apoi, în anul 1847 să ajungă la un nivel de 30.866 de galbeni.
Mai multe personalități marcante ale acelor vremuri au încercat să modernizeze sistemul bancar, printre care se numără și Nicolae Bălcescu. Acesta a elaborat în anul 1851 un proiect de înființare a unei bănci ipotecare și de scont.
Prima instituție bancară a apărut la începutul secolului al XIX-lea, în București. Prima bancă a Moldovei a fost înființată în anul 1857 la Iași, iar Banca Națională București a fost înființată în anul 1866.
Prima bancă a țării a fost constituită la inițiativă principelui Grigore Alexandru Ghica, însă a dat faliment în mai puțin de un an. O a doua bancă a fost înființată și autorizată să funcționeze ca filială a Băncii Imperiale Otomane din Constantinopol, dar fără beneficii în favoarea guvernului. Cu toate acestea, Banca Națională a României a fost înființată ca bancă centrală în anul 1880, iar aceasta a fost constituită după modelul băncii centrale a Belgiei. La acea vreme, capitalul băncii a fost stabilit la 30 de milioane, dintre care 20 prin subscripție publică, restul de 10 milioane fiind depuse de către stat.
În Transilvania, băncile au apărut la jumătatea secolului XIX, acestea fiind subordonate sistemului bancar austro-ungar.
Este notabil faptul că în secolul XX, marea majoritate a țărilor au luat exemplul Angliei și au fixat valoarea monedei în metal prețios. Prin determinarea greutății, a denumirii și a valorii monedelor metalice, a fost favorizată apariția a trei monede:
-moneda metalică;
-bancnota (moneda fiduciară);
-moneda scriptică sau scripturală.

În primii 10 ani de activitate, Banca Națională a României a fost nevoită să apeleze la credite externe. Statul se confrunta cu incapacitatea de a plăti datoria așa că a privatizat băncile. Acest lucru a însemnat că au fost vândute acțiunile statului din capitalul Băncii Naționale. Desigur, banii au fost cheltuiți, iar guvernatorul a fost nevoit să ceară un nou împrumut.
În anul 1907 băncile și-au desfășurat activitatea sub influența puternică a două crize economice importante:
-criza agrară socială din țară, dată de răscoalele țărănești;
-criza monetară internațională pornită din Statele Unite ale Americii.
După primul deceniu al anului 1900, numărul băncilor a crescut substanțial, fapt care a determinat Banca Mondială să ia decizia de a permite băncilor să se înființeze numai dacă era neapărat necesar.
În timpul Primului Război Mondial, atunci când țara este invadată de către nemți, Tezaurul Băncii Naționale și Banca sunt mutate provizoriu la Iași. Din cauza războiului, tezaurul Băncii Naționale a României a ajuns pe data de 21 decembrie 1916 la Moscova, unde a fost depus la Kremlin.

În anul 1929 este adoptată Legea stabilizării care avea ca scop stabilizarea monetară și dezvoltarea economică. Se încearcă atragerea capitalului străin pentru investiții în România, fără succes totuși. În perioada 1929-1933, țara se confruntă cu o puternică criză economică care a dus la falimentarea mai multor bănci mari.
Începând cu anul 1934 sunt adoptate mai multe legi care au dus la însănătoșirea sistemului bancar. Pe perioada desfășurării războiului, Banca Națională a depus eforturi pentru a păstra o activitate bancară sănătoasă, astfel că până în anul 1947, sistemul bancar a cunoscut o dezvoltare desăvârșită. Ulterior, sistemul bancar a fost restrâns din cauza trecerii la economia de comandă și a intrării României în zona de influență U.R.S.S.
Un an mai târziu, sunt desființate toate insituțiile de credit, cu capital particular sau de stat, singurele excepții fiind Banca Națională, Casa de Depuneri și Consemnațiuni, Casa de Economii și Cecuri Poștale, dar și întreprinderile bancare care s-au înființat printr-o convenție specială între statul român și un stat străin.

În perioada instaurării regimului comunist și până în anul 1989, se desfășoară un proces de metamorfozare a sistemului bancar clasic, în unul care să răspundă conducerii.
Sistemul bancar de la acea vreme s-a centralizat și s-a caracterizat prin eliminarea concurenței, în condițiile în care Banca Națională a României îndeplinea funcția unei bănci comerciale de creditare direct a întreprinderilor și organizațiilor economice. Astfel, a devenit un centru unic de decontări și credite. Desigur, întreaga activitate economică și bancară era organizată și subordonată sistemului de planificare centralizată, după model sovietic și anume, un sistem de tip monobancar.
După Revoluție, s-au înființat cinci bănci:
– Banca Națională a României;
– Banca Comercială Română;
– Banca Agricolă;
– Banca Română de Comerț Exterior;
– C. E. C. –ul.
Este foarte important de reținut faptul că după anul 1990, apar noi reglementări importante în domeniul bancar:
-crearea Bursei de Valori;
-sisteme de plată;
-reglementări cu privire la maximul împrumutului pe un singur client, reguli specifice pentru clasificări de credite, plasamentele în societăți nebancare, aprobarea BNR pentru cumpărarea pachetelor de acțiuni ce depășesc 5% din capital;
-cerințe de capital minim stabilite de BNR;
-cerințe de rezerve minime obligatorii;
-reglementări în domeniul valutar;
-asigurarea depozitelor populației de către bănci;
-înființarea sistemelor RGIS și SEND.
Prin urmare, sistemul bancar existent în România este rezultatul unei evoluții rapide pe parcursul anilor postrevoluționari.
Dezvoltarea tehnologiei a dus la apariția sistemelor informatice bancare cu conectivitate globală. Acestea sunt bazate pe rețele de arie întinsă (WAN) care conectează rețelele locale (LAN) ale unităților bancare. Astfel, băncile sunt instituțiile cu cele mai performante sisteme de calcul, reușind să proceseze în timp real datele, dând acces online la conturile bancare.

Structura unei bănci.

Rețeaua instituției de credit se compune din mai multe tipuri:
-centrală;
-sucursale;
-filiale;
-agenții.
Sucursalele, filialele și agențiile sunt părți ale unei bănci care intră în contact în mod direct cu clienții acesteia, indiferent că sunt persoane fizice sau persoane juridice. Activitatea sucursalelor, a filialelor și a agențiilor este supravegheată și coordonată de către centrala instituției de credit. Aceasta mai are menirea de a asigura punerea în aplicare a regulamentelor și a legilor bancare.
Anterior am discutat despre structura băncii, așa că acum o să discutăm despre structura sistemului bancar care se împarte pe două nivele.
1. Primul nivel este reprezentat de Banca Centrală a Statului. Aceasta îndeplinește atribuții care privesc politica monetară, valutară, de plăți, de credit, dar și atribuții în materie de autorizare și supraveghere bancară. Această instituție este singura autorizată să emită o monedă. Această răspunde direct în fața Guvernului sau a Parlamentului și nu este o instituție comercială.
2. Cel de-al doilea nivel este dat de băncile specializate, insituții autorizate să desfășoare activități de atragere de depozite, dar și de acordare de credite în nume și în cont propriu. Băncile comerciale reprezintă o parte foarte importantă, acestea deținând o vastă rețea de agenții care oferă servicii bancare direct populației și întreprinderilor.
În cadrul băncilor specializate mai menționăm băncile de credit ipotecar sau casele de economii pentru domeniul locativ, care pun la dispoziție credite ipotecare pentru locuințe, atât persoanelor fizice cât și celor juridice. Aici mai amintim și de băncile de investiții care acționează pe piața financiară și nu interacționează în mod direct cu populația.

Sistemul bancar din ziua de astăzi a evoluat foarte mult, acest lucru remarcându-se prin existența pe piață a numeroaselor bănci și instituții financiare, dar și a creditelor care sunt puse la dispoziție de către acestea.

Tipuri de credite oferite în sistemul bancar.

Sistemul bancar pune la dispoziția oamenilor, mai multe credite în funcție de nevoile fiecăruia. Acestea sunt:
-credite de consum;
-credite pentru investiții imobiliare;
-alte tipuri de credite.
La rândul lor, fiecare împrumut se împarte în mai multe tipuri.
Creditul de consum se împarte în credit online (se pot obține până la 5.000 euro), credit de nevoi personale (dobândă fixă sau variabilă, fără justificarea destinației banilor), credit pentru nevoi personale verde (finanțarea tehnologiilor verzi de uz casnic) și credit pentru nevoi personale cu asigurare de viață și șomaj (asigurare de viață și șomaj, fără menționarea destinației banilor).
Creditele pentru investiții imobiliare se împart în împrumut imobiliar ipotecar (o soluție potrivită pentru achiziționarea unei locuințe), credit imobiliar ipotecar verde (discounturi pentru achiziționarea de imobile cu Performanță Energetică superioară) și creditul pentru Prima Casă (pentru tinerii care vor să se mute de la părinți în propria locuință).
Când vine vorba despre alte tipuri de credite, aici se încadrează creditul pacient; un tip de credit folosit pentru urgențele medicale.
Acestea sunt principalele tipuri de credite oferite de către bănci. Cu toate acestea, există instituții financiare reglementate de către Banca Națională, care pun la dispoziție noi tipuri de credite: împrumut rapid și împrumut rapid online.

Împrumut rapid și împrumut rapid online.

Un împrumut rapid este acordat cel mai adesea în situații urgente, atunci când este necesară o sumă mare de bani de care nu dispuneți în acel moment.
Avantajul unui împrumut rapid este faptul că suma de bani este acordată într-un timp foarte scurt, chiar și pe loc în unele situații. Pentru a putea aplica pentru un împrumut rapid, trebuie să completați un formular sau să dați un simplu apel telefonic. Solicitările sunt înregistrate, aprobate, iar banii se pot obține în mai puțin de 24 de ore.
Suma de bani pe care o puteți obține dacă apelați la un împrumut rapid este de maxim 900.000 lei. În cazul unui împrumut rapid, nu se percep comisioane sau taxe suplimentare, iar dobânda rămâne fixă încă de la semnarea cererii de finanțare și până la returnarea ultimului bănuț. De asemenea, puteți alege dintre mai multe modalități de rambursare, în funcție de necesitățile dumneavoastră.

Asemănător unui credit rapid este și împrumutul online. Un împrumut rapid online este foarte avantajos pentru simplul fapt că necesită doar un computer și acces la internet. Pentru a putea obține un împrumut rapid online este nevoie de completarea unui formular, de prezentarea unei cărți de identitate (fotografiată sau scanată) și dovada veniturilor lunare care să demonstreze faptul că puteți achita ratele.
Dacă optați pentru un împrumut rapid online, trebuie să știți că puteți obține o sumă de bani de 2.000 lei pentru o perioadă de 30 de zile, suma crescând direct proporțional cu perioada pe care faceți împrumutul.
Când alegeți finanțarea prin împrumut rapid online, trebuie să știți că în cazul nereturnării sumei de bani, instituția financiară își rezervă dreptul legal de a recupera suma respectivă, dar și cheltuielile aferente procesului de obținere a sumei împrumutate.
Nu trebuie să vă temeți să lucrați online, căci instituțiile financiare care pun la dispoziție împrumut rapid online sunt obligate să vă păstreze confidențiale datele cu caracter personal.

Sistemul bancar a fost întotdeauna un sistem fără de care o societate cu greu poate funcționa, iar în zilele noastre, unei țări îi poate fi aproape imposibil să funcționeze fără un sistem bancar.
Istoria ne-a învățat că acesta datează de foarte mult timp, însă s-au întâmplat multe lucruri de-a lungul vremii, care pot fi evitate pentru a beneficia de un sistem bancar perfect funcțional care să asigure un randament maxim al economiei din țara respectivă.
În zilele noastre, sistemul bancar este atât de bine structurat și construit, încât aduce numeroase beneficii atât statului, cât și persoanelor care apelează la bănci pentru a putea împrumuta sume de bani. Creditele de nevoi personale, creditele de investiții,împrumuturile pentru companii dar și împrumuturile rapide sunt doar câteva dintre tipurile de împrumuturi care ajută sistemul bancar să funcționeze corect, dar și statul și societatea.